Initiere in astrologie: Polaritatile
Legea a IV-a Hermetica este Legea Polaritatii: "Totul este dublu, orice lucru are doi poli, totul are doua extreme, asemanatorul si neasemanatorul au aceeasi semnificatie, polii opusi au o natura identica, insa de grade diferite, extremele se ating, toate adevarurile nu sunt decat semi-adevaruri, toate paradoxurile pot fi conciliate."
Un enunt bogat si complex, care ar trebui sa lamureasca intrutotul un cititor, dar ajunge la o concluzie care pe multi ii bulverseaza. Polaritatile sunt, in general, aspecte aparent opuse ale aceluiasi lucru. De pilda, banalele opozitii "rece-cald", "uscat-umed", "mare-mic" sunt doar aspecte diferite si relative ale unor proprietati ca temperatura, umiditatea, dimensiunea. Un obiect poate fi considerat "rece" doar daca il putem compara cu un alt obiect considerat "cald", si asta dupa o anumita scala de referinta. In multe situatii, temperatura unui obiect nu are nici o importanta pentru ceea ce observam, astfel ca poate fi neglijabila. Atentia noastra intervine, deci, in cunoasterea lucrurilor, iar polaritatea ni se poate dezvalui sau nu, in functie de ceea ce ne intereseaza.
Alte exemple obisnuite, derivate din aceasta Lege, pot fi amintite referitor la celelalte parti ale enuntului. "Extremele se ating" se intalneste in matematica, de pilda, acolo unde "minus infinit" si "plus infinit" se intalnesc, sau in psihologie, atunci cand se afirma ca "de la genialitate la nebunie e un singur pas", desi ele sunt considerate cele doua extreme ale functionarii psihicului.
"Toate adevarurile nu sunt decat semiadevaruri" ne aminteste ca orice afirmatie facuta fara a se avea in vedere intregul este doar o parte a adevarului, nu adevarul complet.
In astrologie, Legea Polaritatii se intalneste in multe domenii diferite. Cel mai obisnuit exemplu este cel al planetelor asa-numite "benefice" si "malefice". Planete ca Soarele, Venus si Jupiter sunt considerate "benefice" prin traditie, in timp ce planete ca Marte, Saturn, Uranus sunt considerate "malefice". Dar aici este vorba tot de o polaritate care a fost exprimata in termenii unor asteptari subiective ale oamenilor. In realitate, orice planeta are aspecte bune si rele, in functie de asteptarile si temerile celor care le cerceteaza. Deoarece asa-zisele "benefice" au in general vibratii apreciate si dorite de oameni, aducand succes, armonie, bucurie, crestere, progres, placere, bunavointa etc., ele sunt apreciate pozitiv. In timp ce asa-numitele "malefice" au vibratii care favorizeaza tensiunile neplacute, schimbarile fortate, evenimentele bruste, accidentale sau impuse (in general, situatii nedorite de oameni), ele sunt temute. Asta se intampla fiindca multi oameni tind sa uite ca orice lucru are o cauza si un sens si ca, daca uneori ni se intampla lucruri neplacute, aceasta nu e din cauza ca suntem victimele "rautatii" planetelor sau a vietii, ci din cauza ca trebuie sa invatam sa gasim si sa aplicam in viata noastra anumite solutii pentru ca astfel de situatii sa nu mai apara. Practic, planetele sunt "bune" sau "rele" in functie de felul in care noi insine canalizam vibratiile lor in viata noastra, fie constient (daca le cunoastem), fie inconstient (daca le ignoram).
Daca prima parte a enuntului Legii Polaritatii afirma existenta polaritatilor ca aspecte ale aceluiasi lucru, o si mai buna intelegere a Legii Polaritatii ne-o da enuntul final: "toate paradoxurile pot fi conciliate". Concilierea vine din regasirea (in mintea noastra si in manifestare) a unui echilibru intre polaritati. Viata inseamna, din acest punct de vedere, o continua miscare, in care polaritatile intra in dezechilibre, iar omul - suferind de pe urma acestor dezechilibre - tinde sa refaca echilibrul lor, trecand astfel pe o alta treapta a evolutiei personalitatii sale, cu un echilibru nou. Un om "echilibrat" nu este un om care stagneaza, care nu este miscat de nimic - un astfel de om ar fi ca si mort. Dar el, de indata ce intra intr-un dezechilibru, stie sa isi afle un nou echilibru, rapid si discret, adesea fara ca altii sa observe ca el a trecut printr-un dezechilibru temporar. In schimb, un om care nu stie sa refaca repede echilibrul are mult de suferit din cauza dezechilibrului respectiv, care poate deveni foarte evident pentru ceilalti.
Paradoxurile sunt doar acele manifestari ale polaritatilor pentru care inca nu am gasit acea viziune de ansamblu prin care sa le inscriem intr-un echilibru, acea teorie in care sa le incadram just. Paradoxurile pot fi conciliate in momentul in care ajungem sa adoptam fata de ele acea atitudine care le face sa fie pentru noi fenomene inteligibile, cu sens si cauze clare, astfel incat sa nu mai fie generatoare de tensiuni si perturbatii in viata noastra. Termenul de "paradoxuri" se refera, generic, la lucrurile care nu sunt intelese, explicate sau rezolvate - practic, la acele situatii problematice pentru care trebuie sa gasim solutii si de care viata fiecaruia este plina, intr-un fel sau altul.
Reflectiile pe tema oferita de Legea Polaritatii pot fi extinse mult si fiecare poate sa descopere noi expresii sau interpretari ale ei. Dar incerc sa dau doar o imagine a Legii care sa poata fi folosita eficient in studiul astrologiei. Astrologia ne ofera o cale practica de regasire a echilibrului in jocul polaritatilor prin intelegerea lucrurilor in asociere cu vibratiile astrale si prin regasirea echilibrului necesar, daca actionam in sensul corect la momentul oportun.
eAstrolog
|
